Ieri în 282. Capitală.
Look clasic. Jerpelit, murdar, rupt, negricios de jeg şi din naştere. Fără vreun miros anume. Ceea ce e surprinzător.
Începe să recite versuri – compoziţie proprie. Cel puţin aşa zice. Calm, relaxat, afectat.
Apoi, după 2 staţii. Schimbă brusc registrul:
-După ceva poezie, vă ofer şi comedie. Să ne distrăm puţin…
Începe să spună ceva gen stand-up comedy. Un text referitor la el şi la cum îl priveşte lumea. Şi…lumea zâmbea.
Îşi joacă rolul, apoi continuă de parcă atunci se suise în autobuz:
-Eu nu sunt Şecspir, eu nu transpir dar…mă inspir. Vă prea mulţumesc. Mult succes.
Trece la adunat bani. Cam 8-10 RON a strâns în 30 de secunde. Cât am reuşit să văd.
Mi se pare bine.
asta era cand ai venit de la concertul lui Margineanu?
Printre atatia cersetori e greu sa depistezi liberprofesionistii cu talent:)