Dacă nu ai o oglindă, nu vei afla niciodată cine eşti
Faza povestită şi scrisă de cineva extrem de implicat în poveste. merită lecturată până la capăt, fie şi numai pentru faptul că studenţii de azi vor ajunge…ceva mâine. Într-un fel, Doamne fereşte!
Discuţie între un student şi o secretară :
- Buna ziua ,doamnă ! Ştiţi, aş dori şi eu nişte tichete… din acelea pentru tren.
- Bună ziua! (răspunde acră secretara !) Adică tu vrei carnet de cupoane pentru reducere la transportul pe calea ferata…
- Da…da…(zice studentul încurcat de titulatura sofisticată a unui banal carneţel de hârtie) din alea vreau !
- Dă-mi legitimaţia, şi îţi completez carnetul de cupoane…
- Pai… doamnă, buletinul nu e bun ? Că ştiţi… eu nu am legitimaţie…
- Ai pierdut-o ? Sau o ai acasă?
- Nu! N-am legitimaţie, că nu mi-aţi dat !
- Nici o problemă! – zice secretara plictisită. Îmi aduci o poză şi îţi fac legitimaţie şi îţi completez şi un carnet de cupoane.
- Doamnă ! Eu v-am adus poze…la începutul anului…atunci când le-aţi cerut ( zise studentul gâtuit de teamă să nu o enerveze prea tare pe secretară)…dar mie legitimaţie nu mi-aţi dat…
- Aha ! tu eşti din uitucii ăia care nu şi-au scris numele pe poză ! Foarte bine !
Secretara se ridică de la locul ei, se duce spre un dulap, trage un sertar şi scoate o pungă de plastic plină cu poze. Se întoarce la locul ei şi pune punga în faţa studentului, zicând :
- Caută-ţi poza ! Când o găseşti, atunci vei avea şi legitimaţie şi carnet de cupoane !
Speriat la vederea pungii pline cu poze, studentul face un pas înapoi exclamând :
- Pai bine doamnă ! Şi eu de unde să ştiu care e poza mea de aici ? Nu vedeţi ce multe sunt ?
Mulţumesc d-nei Elena Juguleanu pentru…atenţia înconjurătoare.
