Nu e un film. Asta e clar! Valurile erau reale, autobuzul care a ajuns pe o clădire de 3 etaje e adevărat. Casa urcată de ţunami pe o şcoală e o dovadă. Morţii, miile de morţi sunt acolo.
O tragedie sau o lecţie?
O întâmplare sau un avertisment?
Sunt câteva lucruri care ar trebui să ne intre bine în cap:
1. Nimic nu e sigur în viaţa asta.
2. Faptul că, în România, ni se spune că nu ne-am putea confrunta cu aşa ceva, nu trebuie să fie neapărat un adevăr.
3. Putem muri mâine. Toţi.
4. Acum spălăm maşini în faţa casei, fără să ne pese. Mâine s-ar putea să dăm în cap pentru un litru de apă stătută.
5. Lucrurile materiale nu fac doi bani. E mult mai important spiritul.
6. Credinţa în(tr-un) Dumnezeu nu e garanţia că apuci ziua de mâine.
7. Gradul de dezvoltare al unui stat nu are legătură cu şansa pe care o are în situaţii limită. Şi statele pot avea ghinion, la fel ca oamenii.
8. Centrala atomică e un lucru util. Şi, uneori, mortal.
9. Se poate muri în masă din cauze naturale. Calamităţi naturale.
10. Pământenii se cred stăpânii planetei. Fals.
Aerul irespirabil de Românie guvernată cu curu’ devine…sufocant. Am depăşit pragul psihologic al celor 20 de ani de care vorbea Silviu Brucan. El e mort, noi mai trăim. Ca să folosesc un stereotip cretin…el e într-o lume mai bună, noi…dăm 6 lei pe un litru de benzină. Dar asta nu e tot!
Acum avem dovada că roşiile cu gust de papuci de plajă sunt chiar din ce par a fi: plastic. Dar asta nu e tot! Toate legumele şi fructele sunt îndopate de chimicale până la refuz. A fi vegetarian devine, în aceste condiţii, o mare provocare. Cine apucă 30 de ani să facă un pas în faţă!
Gaddafi is the best! Omu’ are o încăpăţânare demnă de o cauză mai bună. Dar e de apreciat. Nu-l cred nebun. Joacă doar pe o carte. La risc. Nu-s mulţi care ar face asta. Dar asta nu e tot! Cică ar exista români care luptă pentru el. Pentru banii lui adică. Trăiască prietenia româno-libiană pe timp de război civil.
Postul Paştelui ne face mai buni. Am văzut asta la tv. De 8 martie femeile din Buşteni s-au bătut pentru nişte ghivece cu flori de la nea primaru’. Peste 90% din populaţie este creştină şi foarte ataşată de biserică. La fiecare mare sărbătoare apa sfinţită se obţine prin lupte. Cu jandarmii sau cu ceilalţi credincioşi. Dar asta nu e tot!
Singurul lucru care mi se pare că merge ca uns în ţara mea este teleshoppingul. De acolo şi expresia „Dar asta nu e tot!”. O auziţi mereu, la fiecare produs care, când te aştepţi mai puţin, are o caracteristică surprinzătoare. Sau o piesă în plus pe care o primeşti, obligatoriu, pe gratis. „Dar asta nu e tot” este o promisiune care te ţine lipit de ecranul televizorului. Ca să vezi ce vor ei să vezi.
În 2012 vin alegerile.
Şi, poate, sfârşitul lumii. Dar asta nu interesează pe nimeni.
