Aerul irespirabil de Românie guvernată cu curu’ devine…sufocant. Am depăşit pragul psihologic al celor 20 de ani de care vorbea Silviu Brucan. El e mort, noi mai trăim. Ca să folosesc un stereotip cretin…el e într-o lume mai bună, noi…dăm 6 lei pe un litru de benzină. Dar asta nu e tot!
Acum avem dovada că roşiile cu gust de papuci de plajă sunt chiar din ce par a fi: plastic. Dar asta nu e tot! Toate legumele şi fructele sunt îndopate de chimicale până la refuz. A fi vegetarian devine, în aceste condiţii, o mare provocare. Cine apucă 30 de ani să facă un pas în faţă!
Gaddafi is the best! Omu’ are o încăpăţânare demnă de o cauză mai bună. Dar e de apreciat. Nu-l cred nebun. Joacă doar pe o carte. La risc. Nu-s mulţi care ar face asta. Dar asta nu e tot! Cică ar exista români care luptă pentru el. Pentru banii lui adică. Trăiască prietenia româno-libiană pe timp de război civil.
Postul Paştelui ne face mai buni. Am văzut asta la tv. De 8 martie femeile din Buşteni s-au bătut pentru nişte ghivece cu flori de la nea primaru’. Peste 90% din populaţie este creştină şi foarte ataşată de biserică. La fiecare mare sărbătoare apa sfinţită se obţine prin lupte. Cu jandarmii sau cu ceilalţi credincioşi. Dar asta nu e tot!
Singurul lucru care mi se pare că merge ca uns în ţara mea este teleshoppingul. De acolo şi expresia „Dar asta nu e tot!”. O auziţi mereu, la fiecare produs care, când te aştepţi mai puţin, are o caracteristică surprinzătoare. Sau o piesă în plus pe care o primeşti, obligatoriu, pe gratis. „Dar asta nu e tot” este o promisiune care te ţine lipit de ecranul televizorului. Ca să vezi ce vor ei să vezi.
În 2012 vin alegerile.
Şi, poate, sfârşitul lumii. Dar asta nu interesează pe nimeni.
