Scârbită de viaţa pe care o duce la ferma tatălui ei, Elena Udrea adormi destul de greu în acea seară. Cearta cu singurul părinte rămas lângă ea, o răscoli peste măsură. Reproşuri, priviri furioase şi răcnete. Că de ce n-a vrut să-şi tremine liceul, ca celelate fete din Nucşoara, de ce s-a încurcat cu băiatul lui Tudor Caranfil, „o jagardea care nu ştie altceva decât să filmeze pe la nunţi” şi multe multe alte vorbe greu de reprodus.
O noapte grea, agitată pentru Lenuş, aşa cum o ştia tot satul.
Spre dimineaţă, la cântatul cocoşului, căci doar cel din propria curte se auzea, casa fiind cu totul izolată, Elena se trezi tot cu gândul la Nae a lu’ Caranfil.
Îmbrăcată într-un halat verde-murdar, absolut neîngrijită, îşi târâie papucii de plastic prin curtea plină de lucruri nefolositoare: fierătanii, plastice şi cartoane care se iţeau la tot pasul.
-Mirceaaaa! Mirceeaaaaaaaa!, strigă ea peste gard.
Pe uliţa principală din Nucşoara, de altfel atât de principală că era singura, mergea leneş Mircea lu’ Bădică, omul bun la toate, gata mereu să repare ceva prim casă sau să care ce e de cărat. Pentru un ban, doi, Mircea făcea de toate. Evident, pasiunea sa secretă pentru Elena era ţinută…ascunsă. ca orice pasiune secretă. Dar ea ştia. Ca orice femeie, chiar şi Elena lu’ Udrea simţea când era vorba de amoruri.
Auzindu-şi numele, Mircea se opri un pic mirat şi se întoarse către casa fetii.
-Apăi, ce-i? Te-ascult, zise Mircea.
-Nu vreau să te ţin. Doar să te rog, când ai vreme să treci pe la noi. E roata ceea de la fântâna din curte niţel înţepenită. Poate-i dai de furcă!
-Cu plăcere, radie de bucurie Mircea.
Era un moment bun să fie mai aproape de Lenuş. Poate cine ştie…
După toate calculele mele acesta este primul post. Şi nu e Postul Paştelui! Ba e! Dar nu la el vreau să mă refer. Ca să înţelegeţi ce se întâmplă pe www.cacamaca.com, vă spun doar atât: treceţi rapid prin cele trei pagini principale ale blogului: Blogul, Scheletul şi Spiritul. În pricipiu, pe acest blog veţi găsi, în fiecare zi, ceva interesant. Când nu veţi găsi nimic, gândiţi-vă la cât de interesant este acel nimic. Foarte curând voi publica un post care se încadrează în categoria Filosofie de Stradă şi care va fi legătura cu trecutul acestui proiect. 
